Rușii-lipoveni reprezintă un grup de populaţie rusească răspândită pe teritoriul Dobrogei în secolul al XVIII-lea, populație care se identifică și sub denumirea de vechii-credincioși sau staroveri.

Ea însuma mai multe grupuri religioase care aparţineau doctrinei creştin-ortodoxe de rit vechi, rezultate din dezbinările lăuntrice ale Bisericii Răsăritului şi din schisma Bisericii Ortodoxe Ruseşti produsă la mijlocul secolului al XVII-lea.

Prezenţa lipovenilor la Dunărea de Jos este generată de persecuţiile religioase începute în timpul Ţarului Petru I cel Mare (1696-1725) şi continuate în vremea Ecaterinei a II-a (1762-1796), ei emigrând progresiv şi în grupuri mici.

Având ca ocupaţie de bază pescuitul şi prepararea peştelui sărat, ei s-au aşezat mai ales în localităţile aflate pe malul Dunării, în Deltă sau în microzona lacului Razim (Tulcea, Sulina, Chilia, Mahmudia, Sarichioi, Jurilovca), dar şi în localităţile aflate în interiorul judeţului Tulcea (Slava Rusă, Slava Cercheză, Carcaliu).

Uliana Alistarh – Hustavala ia raniohînica

(Mă trezeam de dimineață)

O mamă tânără se duce de dimineață cu animalele la păscut. În pădure se întâlnește cu ursul – îi cere să nu-i mănânce animalele pentru că are copii de crescut de pe urma lor.

 

Uliana Alistarh, Paula Brânză – Pa sinimu carscămu morea

(Pe marea albastră)

Valurile mării albaste duc barca marinarului spre mal unde găseste sub arbuști ofițeri întinși și răniți – ei ar fi vrut să bea apă sărată dar au fost împușcați.

 

Uliana Alistarh, Mirela Liuba Isacov, Paula Brânză – Șto tîi salavei

(De ce ești atât de trist)

Cântec despre un băiat închis la pușcărie și trist. Se plânge că atunci când era liber era vesel, avea tot ce-i trebuia. Acum singura dorință este de a ieși în curtea închisorii să vadă pasărea (salavei) care să-i transmită mesajul lui celor dragi – speranța revederii și a redobândirii libertății.

 

Remixuri